Inspire

De la clinica de zâmbete și sănătate orală, la frica de stomatolog

Înconjurați de un mediu stimulativ și în continuă schimbare, emoțiile noastre ne însoțesc la tot pasul. Fie că sunt bucurie, exuberanță, tristețe, frică sau anxietate, trăim aceste stări și le transmitem și altora.

Frica este o reacție natură de apărare care apare de fiecare dată când ne confruntăm cu un pericol. De exemplu, atunci când ne apare în față un animal periculos, suntem în fața forțelor naturii sau avem în față un agresor. Anxietatea este un sentiment de teamă, teamă și neliniște, o trăire care poate să apară pe o durată mai scurtă sau mai lungă de timp. Anxietatea poate să determine reacții somatice (fizice) precum transpirația, creșterea frecvenței bătăilor inimii, senzația de amețeală sau vertij, alături de trăirile negative. Poate fi o reacție normală la stres. De exemplu, putem să ne simțim anxioși atunci când ne confruntăm cu o problemă dificilă la locul de muncă, când trebuie să luăm o decizie importantă, înainte de a da un test sau înaintea unei proceduri medicale. Trăirile ne pot ajuta să facem față situației pentru că ne pot oferi un plus de energie sau ne pot ajuta să ne creștem nivelul de concentrare. Dar, pentru persoanele cu tulburări de anxietate, frica nu este temporară și poate fi copleșitoare, iar anxietatea sau frica de stomatolog are efecte negative asupra sănătății noastre orale și desigur și a celei fizice.

Frica de stomatolog poate să fie dezvoltată ca urmare a expunerii la o serie de proceduri care au fost percepute ca traumatizante, dureroase, dar poate apărea și printr-un mecanism de „învățare operantă”, adică prin preluarea unui model la care involuntar și inconștient am fost expuși și care a „sădit” frica aceasta. Astfel se întâmplă de multe ori ca părinții să transmită copilașilor atitudini și frici personale, învățate sau dezvoltate de ei în calea către viața lor de adult. Prietenii și familia extinsă pot, de asemenea, să transmită astfel de frici mai departe.

Dar cum și de unde, exact, apare frica de stomatolog?

Frica poate să apară din atitudinea pe care un părinte o are față de stomatolog și de actul medical în general. Deși la nivel teoretic și rațional scopul unui tratament stomatologic este de a crește calitatea vieții și de a aduce îmbunătățiri fie estetice, fie funcționale, la nivel de trăiri, emoțiile negative asociate în trecut cu actul stomatologic, pot determina o anumită reacție.

Atitudinile noastre se transmit prin gesturi și cuvinte. Părintele încearcă să ofere grijă și protecție, dar, prin ceea ce spune, poate induce copilului frică sau anxietate, fără să aibă conștiința asupra a ceea ce de fapt transmite. Uneori suntem spectatori tăcuți  ai unor scenarii  în care se stabilesc temerile și fricile.

Spre exemplu, o mămică în rutina ei zilnică era la plimbare cu fetița ei de doar un 1 an și un pic, însoțită de câinele de talie mică al familie. Mămica, ținând în lesă cățelușul, era în fața fetiței la doar câțiva pași, cât să poată permite un mers independent fetiței, dar și protecție la nevoie. La un moment dat, în plimbare lor s-au apropiat de curtea unei case bine păzite de doi câini. Imediat ce câinii au simțit că un seamăn de-al lor este în preajmă au început să latre. Fetița s-a oprit să observe cei doi câini din curte. Nu a fugit către mamă și nici nu a început să plângă. Observa, curioasă, ce se întâmplă. Dar reacția mămicii, venită dintr-o nevoie de protecție și poate o frică personală avea să schimbe interesul copilului în frică. S-a întors repede către fetiță, făcând câțiva pași înapoi și trăgând câinele familiei de lesă și i-a spus:

Îți e frică? De ce îți e frică?  Haide, nu trebuie să îți fie frică! Iți e frică de câini? Da, sunt mari, dar nu trebuie să îți fie frică.

Câinii erau zgomotoși și hărmălaia la ea acasă. Mămica i-a repetat de mai multe ori fetiței cuvintele frică și teamă, fără măcar să intuiască învățarea implicită și asociativă pe care o făcea, întărirea negativă. Desigur că reacția fetiței a fost una pe măsură. În momentul în care mămica vădit îngrijorată și protectivă a ajuns înapoi la fetiță și a luat-o în brațe, fetița a început să plângă. Asistând ca un audient tăcut la spectacolul vieții, nu m-am putut abține să mă întreb care ar fi fost reacția fetiței dacă mămica s-a fi întors către fetiță când a auzit lătratul câinilor și i-ar fi spus… uite ce câini frumoși și gălăgioși, sunt dincolo de gard și fac așa multă gălăgie pentru că ar vrea și ei să se plimbe așa cum o face cățelușul nostru. Dacă s-ar fi întors către fetiță, fără propria ei teamă, fără să îi repete, prin mai multe sinonime, cuvântul frică, contextul de învățare ar fi rămas același, dar ceea ce fetița ar fi învățat ar fi fost cu totul diferit.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Către capătul străzii pe care ne aflam, într-o zonă rezidențială, se găsește o clinică stomatologică cu o firmă luminoasă și colorată. Prilej bun de asociere și încărcătură cu valență pozitivă în învățare. Dar oare care o să fie reacția mamei? Ce va transmite ea mai departe fetiței? …Ca acolo este clinica de zâmbete și sănătate orală sau un loc al durerii în care oamenii trebuie să meargă din când în când. Pe un fond de încărcătură emoțională, o minimă asociere cu o emoție negativă ar putea determina o atitudine viitoare.

Și atunci ce ar trebui să facem ca să dezvoltăm o relație lipsită de frică față de stomatolog?

Să oferim copiilor și să ne oferim nouă, ca adulți, șansa unei învățări plăcute;

Să facem o vizită la stomatolog pentru proceduri profilactice. Adică să mergem la control regulat la stomatolog și nu să așteptăm să ne doară ceva ca să ajungem acolo;

Să respectăm rutinele zilnice care ne asigură o sănătate orală optimă;

Să expunem copiii, sub formă de joc simbolic, la experiențe stomatologice, prin imagini, cărți, jocuri, animații prietenoase;

Să vizităm cu cei mici o clinică stomatologică doar pentru a știi ce se întâmplă acolo;

Să evităm să folosim cuvinte precum frică, teamă, rău, durere, plâns în relație cu stomatologul;

Să nu amenințăm/șantajăm copilul cu expresii de genul dacă nu ești cuminte/dacă nu faci acel ceva, te duc la doctor sau la stomatolog…  sau vine domnul doctor la tine;

Să avem o atitudine pozitivă față de clinicile de stomatologie și să folosim în preajma copiilor cuvinte cu valență pozitivă ori de câte ori ne apare în față un cabinet/clinică stomatologic;

Să rupem ciclul fricii care ne-a fost transmisă sau ne-am însușit-o atunci când practicile stomatologice nu aveau tot apanajul controlului durerii;

Să devenim conștienți de faptul că practica stomatologică din prezent dispune de tehnici moderne, mai puțin invazive și mai puțin neplăcute. Uneori pot sa fie chiar foarte plăcute!!!

Să stabilești o relație corectă cu stomatologul și să îi oferi șansa de a-ți lămuri procedurile. Nu îți fie frică să întrebi și comunică-i stomatologului ceea ce nu înțelegi;

Dacă ești părinte să nu oferi copilașului povești prestabilite cu final trist, nu îi spune cu prea multe detalii tot ceea ce urmează să se întâmple într-un cabinet stomatologic. Este posibil ca experiență ta să fie diferită de noile abordări stomatologice.

Pregătește-te pentru experiența stomatologică  – a ta și/sau a copilului tău. Nu programa o vizită la stomatolog atunci când ai o perioadă foarte tensionată sau la o oră nepotrivită pentru rutina ta și propriul tău ritm circadian (sau al copilașului);

Dacă ești părinte, pregătește un calendar vizual în care primele vizite ale copilașului tău la stomatolog să fie marcate cu simboluri prietenoase, pline de zâmbete și „aranjează” aceste prime vizite ca un eveniment așteptat;

Pregătește o recompensă după vizita la stomatolog. Pentru tine și/sau pentru copilul tău.

Încearcă să stabilești o relație profesională și terapeutică cu stomatologul. Este mai ușor să rămâi relaxat în preajma unor persoane cunoscute decât în situații/locuri noi.

Permite-i stomatologului să își prezinte atitudinea față de meseria pe care o practică și o iubește. Reține! El este acolo pentru binele tău!

Asist. univ. dr. Raluca Nicoleta Trifu – UMF Iuliu Hațieganu. Departamentul de Educație Medicală

Prof. univ. dr. Ondine Lucaciu – UMF Iuliu Hațieganu. Departamentul de Reabilitare Orală, Disciplina de Sănătate Orală

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter

Popular blog